nu azi e mai bine

de Cristina Cirnicianu

poate linia mea se află acolo
sub linia bateriei consumată de alţii
şi eu trăiesc în pulsul unei soluţii
ce nu mai ajunge la borne

poate vorbesc în somn
limbajul păsărilor încornorate
sau dialectele morţilor
pe înţelesul celor ce şi-au acceptat sfârşitul

poate nimic din ceea ce spun
nu lasă apa în gură
pe care o lasă o smochină
crescută în grădina Ghetsimani

poate nu sunt făcută pentru azi
fraţii mei si-au aşezat demult corturile
acolo unde vântul nu ştie atingerea cărnii

poate doar eu am rămas aici
văduva unui timp îngropat în ziua de ieri
cu dorul de casă cronicizat în oase

poate există acel ceva sălbatic în noi
până şi o găină simte libertatea râmei
viermuindu-i un timp în guşă

poate nu vreau să fac din poezie pomană
în contul morţii mele sau a altora
nu azi
nu psalm
nu testament
nu cuvinte măreţe

doar o colivă din grâu încolţit
pe un tampon cu spirt
şi picături zaharisite de sânge
căzute din fruntea unuia singur